10 definiții pentru «centenar»   declinări

CENTENÁR, centenare, s. n. Împlinire a o sută de ani de la un eveniment însemnat; celebrarea acestui eveniment. ♦ (Adjectival) Care datează de o sută (sau de mai multe sute) de ani. – Din lat. centenarius, fr. centenaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTENÁR1 ~e n. 1) Aniversare de o sută de ani. 2) Solemnitate consacrată unei asemenea aniversări. /<lat. centenarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTENÁR2 ~ă (~i, ~e) Care are o sută de ani; de o sută de ani; secular. Arbore ~. /<lat. centenarius, fr. centenaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTENÁR s.n. Împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare de o sută de ani. // adj., s.m. și f. (Cel) care are o sută de ani. [< lat. centenarius, cf. fr. centenaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTENÁR I. s. n. împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare a acestui eveniment. II. adj., s. m. f. (om) de o sută de ani. (< lat. centenarius, fr. centenaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTENÁR, centenare, s. n. Împlinire a o sută de ani de la producerea unui eveniment însemnat; celebrarea acestui eveniment. ♦ (Adjectival) Care datează de o sută (sau de mai multe sute) de ani. – Lat. lit. centenarius.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTENÁR adj. v. secular.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

centenár adj. m., pl. centenári; f. sg. centenáră, pl. centenáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

centenár s. n., pl. centenáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*centenár, -ă adj. și s. (lat. centenarius). Care a trăit o sută de anĭ. S. n., pl. e (lat. centenarium, subînț. tempus, timp. V. cantar). Sărbarea [!] de o sută de anĭ a unuĭ eveniment.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink