20 de definiții pentru țintaură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. (Reg.) Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-.Var.: centaură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.

țintaură sf [At: MUMULEANU, C. 158/18 / P: ~ta-u~ / V: ~ulă, ~ur sm, țentaur sm, ~torie, cin~, cen~, cintaulă, centaulă, cintaur sm, cintorie, centorie, cintoare / Pl: ~re / E: lat centaurea (sub influența pronunției germane)] (Bot; reg) 1 (Șîc centaură măruntă, centaură râioasă) Fierea-pământului (Centarium umbellatum). 2 Frigurică (Centarium pulchellum). 3 Albăstriță (Centaurea cyanus).

ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-.Var.: centaură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.

ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee cu flori roz, dispuse în umbelă; crește prin pajiști puternic însorite și se întrebuințează ca plantă medicinală, extrăgîndu-se din ea un surogat al chininei (Erythraea Centaurium); potroacă. Mai bună e țintaura pentru friguri. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: centaură s. f.

ȚINTAURĂ ~e f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea

CENTAURĂ s. f. v. țintaură.

cintáur m. (lat. centaurium, d. vgr. kentaúrion. V. centauree). O buruĭană din familia gențianeĭ (erythraea centaurium și erythraea pulchella). – Vulg. și țintaur, țintaură și țintaulă (după latina farmaciștilor Germanĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țintaură (reg.) (desp. -ta-u-) s. f., g.-d. art. țintaurei; pl. țintaure

țintaură (reg.) (-ta-u-) s. f., g.-d. art. țintaurei; pl. țintaure

țintaură s. f. (sil. -ta-u-), g.-d. art. țintaurei; pl. țintaure

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚINTAURĂ s. v. fierea-pământului.

ȚINTAURĂ s. (BOT.; Centaurium umbellatum sau minus) potroacă, fierea-pămîntului, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scînteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pămîntului, floare-de-friguri, fumurică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-cîmp (pl.).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țintaură (-re), s. f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – Var. centaură. De la numele științific, după cum se pare cu pronunțare germ.

Intrare: țintaură
țintaură substantiv feminin
  • silabație: țin-ta-u-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintaură
  • țintaura
plural
  • țintaure
  • țintaurele
genitiv-dativ singular
  • țintaure
  • țintaurei
plural
  • țintaure
  • țintaurelor
vocativ singular
plural
centaură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centaură
  • centaura
plural
  • centaure
  • centaurele
genitiv-dativ singular
  • centaure
  • centaurei
plural
  • centaure
  • centaurelor
vocativ singular
plural
țintorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țintaulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țentaur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țintaură, țintauresubstantiv feminin

  • 1. regional Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai bună e țintaura pentru friguri. DELAVRANCEA, S. 265. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.