2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

CENTAUR, centauri, s. m. 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

centaur sm [At: (a. 1773) ILIODOR, ap. GCR II, 90/24 / P: ~ta-ur / Pl: ~i / E: lat centaurus] 1 (Îmgl) Ființă mitică jumătate om, jumătate cal. 2 Constelație din emisfera australă.

chentavru[1] sm vz centaur

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

țentaurus[1] sm vz centaur

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

* CENTAUR sm. 1 🔱 Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate cal (🖼 1048): acești centauri erau niște jivine, oameni pînă ’n brîu, și de la brîu în jos cai (ISP.) 2 💫 Numele unei constelațiuni australe [lat.].

CENTAUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

CENTAUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă mitică, jumătate om și jumătate cal. Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153.

CENTAUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, jumătate om și jumătate cal. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera sudică, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.

CENTAUR s.m. 1. (Mit.) Personaj închipuit a fi jumătate om și jumătate cal. 2. Constelație din emisfera australă, din care face parte cea mai apropiată stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure].

CENTAUR s. m. 1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc. 2. ornament reprezentând un astfel de monstru. (< lat. centaurus, fr. centaure)

CENTAUR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu trup de cal și bust de bărbat. 2) art. sing. Constelație din emisfera australă. [Sil. -ta-ur] /<lat. centaurus

centaur m. Mit. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate cal.

*centáur m. (vgr. kéntauros). Monstru mitologic jumătate om și jumătate cal.

Ortografice DOOM

centaur (ființă mitologică; ornament) (desp. -ta-ur) s. m., pl. centauri

centaur s. m., pl. centauri

centaur s. m., pl. centauri

Enciclopedice

Centauri, neam de ființe monstruoase, jumătate oameni și jumătate cai. Aveau brațe omenești, iar în partea de jos a trupului patru picioare de cal. Centaurii sălășluiau în codrii de pe muntele Pelion, în Thessalia, unde trăiau în sălbăticie. Cei mai vestiți centauri au fost Chiron, Nessus (v. și Deianira) și Pholus. Spre deosebire de ceilalți, aceștia erau niște centauri buni, cumpătați, care-i ajutau pe oameni și-i tratau cu blîndețe. Centaurii și-au dobîndit faima prin lupta lor cu lapiții (v. și Lapithae). Poftiți de către regele Pirithous la ospățul său de nuntă cu Hippodamia, centaurii, amețiți de vinul băut, au vrut să necinstească mireasa, fapt care le-a atras ura lapiților, în special a lui Heracles și Theseus. Învinși de către lapiți, ei au fost siliți să părăsească muntele Pelion. Alte episoade atribuite centaurilor sînt legate de numele lui Heracles, care s-a luptat cu ei în mai multe rînduri. O dată, pe cînd fusese găzduit și ospătat de Pholus în peștera acestuia, Heracles a cerut de băut. Fără știrea celorlalți centauri, Pholus i-a adus din vinul primit în dar de către aceștia de la zeul Dionysus. Atrași de mirosul vinului, centaurii dau năvală în peșteră. Se încinge o luptă crîncenă, din care însă Heracles iese biruitor. În învălmășeala acestei încăierări își găsesc moartea centaurii Anchius și Agrius și tot în urma acestei împrejurări moare și centaurul Chiron, lovit din greșeală chiar de către erou. În legendele mitologice centaurii sînt amestecați în numeroase răpiri: a Deianirei (v. și Nessus), a Atalantei etc.

PROXIMA CENTAURI, Steaua cea mai apropiată de sistemul solar (c. 4,3 ani-lumină), situată în constelația Centaurul, de magnitudinea 11,3. Este o pitică roșie, cu diametrul de 203.000 km, măsurat pentru prima dată în 2002 de observatorul ESO din Chile. Se vede cu ochiul liber.

Argou

centaur, centauri s. m. (intl.) cetățean străin.

Sinonime

CENTAUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.

CENTAUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.

Intrare: centauri
centauri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: centaur
  • silabație: cen-ta-ur info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centaur
  • centaurul
  • centauru‑
plural
  • centauri
  • centaurii
genitiv-dativ singular
  • centaur
  • centaurului
plural
  • centauri
  • centaurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chentavru
  • chentavrul
plural
  • chentavri
  • chentavrii
genitiv-dativ singular
  • chentavru
  • chentavrului
plural
  • chentavri
  • chentavrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

centaur, centaurisubstantiv masculin

  • 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: hipocentaur
    • format_quote Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153. DLRLC
    • format_quote Acești centauri erau niște jivine, oameni pînă ’n brîu, și de la brîu în jos cai. (ISP.) CADE
    • 1.1. Ornament reprezentând un astfel de monstru. MDN '00
etimologie:
  • limba latină centaurus DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.