8 definiții pentru cenotaf (pl. -e), cenotaf (pl. -uri)   declinări

CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Din fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENOTÁF ~e n. Monument funerar înălțat în memoria unei persoane dispărute sau decedate în altă parte; mormânt gol. /<fr. cénotaphe, lat. cenotaphium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENOTÁF s.n. Monument funerar construit în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. [Pl. -fe. / < fr. cénotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormânt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENOTÁF s. n. monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. (< fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane care a decedat și ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Fr. cénotaphe (lat. lit. cenotaphium).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cenotáf s.n., pl. cenotáfe / cenotáfuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cenotáf n., pl. e și urĭ (vgr. kenotáphion, d. kenós, gol, și táphos, mormînt). Mormînt gol în memoria unuĭ mort al căruĭ corp nu s´a găsit, cum ar fi un soldat căzut în luptă (Romaniĭ obișnuĭaŭ să facă asemenea morminte).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

cenotáf, cenotafuri s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unor persoane ale cărei oseminte se află în alt loc sau au dispărut. Frecvent în arta occidentală, în arta medievală din țările române apare numai excepțional (ex. monumentul funerar al lui Nicodim de Tismana). – Din lat. cenotaphium, fr. cénotaphe.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink