ceno¹- [At: DN² / V: keno~ / E: fr céno-, it ceno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „gol”.

ceno³- [At: DN² / V: cen²- / E: fr coen(o)-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 General. 2 Comun.

ceno²- [At: DN² / V: cen¹- / E: it ceno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Recent. 2 Nou.

CENO³- Element de compunere savantă cu semnificația „general”, „comun”. [Var. cen-. / < fr. coen(o)- < gr. koinos – comun].

CENO¹- Element de compunere savantă cu semnificația „gol”. [Scris și keno-. / < fr. céno-, it. ceno- < gr. kenos – gol].

CENO²- Element de compunere savantă cu semnificația „recent”, „nou”. [Var. cen-. / cf. it. ceno- < gr. kainos].

CENO³-, -cen, -cenoză, elem.

CENO¹- elem. „Gol”,

CENO²-, -cen, elem.

cen²- vz ceno³-

cen¹- vz ceno²-

keno- vz ceno¹-

CEN²- v. ceno³-.

CEN¹- v. ceno²-.

KENO- v. ceno¹-.

-CEN² elem. v. ceno³-.

-CEN¹ elem. v. ceno²-.

-CENOZĂ⁴ elem. v. ceno³-.

CHENO²- elem. „spațiu deschis, gol”. (< fr. kéno-, cf. gr. kenos, vid, gol)

KENO- elem. v. ceno¹-.

CENO-₃ (CAINO-) „recent, nou”. ◊ gr. kainos „actual, nou” > fr. caeno- și céno-, engl. caino- și ceno-, it. ceno- > rom. ceno- și caino-. □ ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă; ~geneză (v. -geneză), s. f., obținerea unor caractere recente în urma schimbării condițiilor de mediu; ~zoic (v. -zoic), s. n., neozoic*.

CENO-₁ (CAENO-, COENO-) „asociație, comunitate, colonie, grupare”. ◊ gr. koinos „comun” > L. sav. caeno-, fr. coeno- și céno-, it. ceno-, engl. coeno- și ceno-, germ. coeno- > rom. ceno-, caeno- și coeno-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., populație componentă a unei biocenoze; ~biospori (v. bio-, v. -spor), s. m. pl., autospori reuniți în cenobii, prezenți la alge; ~biu (v. -biu), s. n., 1. Colonie imobilă de organisme unicelulare. Înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 2. Grup de celule în colonii, prezent la cloroficee. 3. Fruct schizocarpic; ~carp (v. -carp), s. n., fruct compus, care provine din toate florile singuratice ale unei inflorescențe; ~carpie (v. -carpie), s. f., concreștere a carpelelor; ~centru (v. -centru), s. n., masă de granule, de natură cromidială, din oosfera unor fungi; ~cit (v. -cit), s. n., celulă plurinucleată în membrană comună, specifică algelor și mixomicetelor; ~cladie (v. -cladie), s. f., concreștere a ramurilor prin grefă naturală; ~fil (v. -fil₁), adj., care prezintă afinitate pentru un anumit biotop; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., gametange unicelular format dintr-o masă plasmatică plurinucleată; ~gamie (v. -gamie), s. f., contopire a doi cenogametangi, rezultînd un cenozigot; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Apariție a unor noi caractere în cursul dezvoltării, pentru adaptarea la condițiile mediului înconjurător. 2. Grup de indivizi rezultați dintr-un strămoș comun; ~glee (v. -glee), s. f., substanță mucilaginoasă din spațiile intercelulare ale tubului algelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul comunităților vegetale și animale; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezență pe aceeași plantă de flori hermafrodite, femele și mascule; ~sfere (v. -sferă), s. f. pl., (labazidiomicete) sterule formate din bazidii tinere, cu rol asemănător plastidelor, ~spor (v. -spor), s. m., oospor compus, prezent la peronosporale; ~taxonomie (v. taxo-, v. -nomie), s. f., sistematică a comunităților biologice; ~tip (v. -tip), s. n., tip primitiv din care au derivat alte tipuri.

CENO-₂ „gol, deschis”. ◊ gr. kenos „vid, gol” > fr. céno-, it. id., germ. id. > rom. ceno-. □ ~taf (v. -taf), s. n., monument funerar ridicat în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte.

CAENO-, v. CENO-₁.

CAINO-, v. CENO-₃.

CEN-, v. CENO-₁. □ ~adelf (v. -adelf), s. m., monstru cu două carpuri și cu unul sau mai multe organe esențiale comune; ~estezie (v. -estezie), s. f., 1. Impresie generală, nediferențiată, rezultat al senzațiilor primite de la organele interne. 2. Sensibilitate care reflectă propria existență corporală; ~esteziopatie (v. estezio-, v. -patie), s. f., tulburare a cenesteziei; ~ur (v. -ur), s. m., tenie parazită, a cărei larvă se dezvoltă în organismul uman sau animal.^[1] modificată

-CEN₁ „nou, recent, actual”. ◊ gr. kainos „recent, nou” > fr. -céne, engl. id. > rom. -cen.^[1] modificată

-CEN₂ „asociație, comunitate, comun, asociat”. ◊ gr. koinos „în comun” > fr. -céne, engl. -coen > rom. -cen.

CHENO-₂ (KENO-) „spațiu deschis, gol”. ◊ gr. kenos „vid, gol” > fr. kéno-, engl. id., germ. keno- > rom. cheno- și keno-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de spații deschise sau de încăperi goale.

COENO-, v. CENO-₁.

KENO-, v. CHENO-₂.