cenestezie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr cénesthésie] 1 Impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută. 2 Sensibilitate care reflectă propria existență fizică.

CENESTEZIE s.f. Senzație vagă rezultată din informațiile provenite de la organele interne; sensibilitate care reflectă propria existență corporală. [Gen. -iei. / < fr. cénesthésie, cf. gr. koinos – comun, aisthesis – simțire].

CENESTEZIE s. f. senzație vagă din inflamațiile provenite de la organele interne. (< fr. cénesthésie)

CENESTEZIE f. 1) Senzație vagă pe care o are o persoană despre existența propriilor organe corporale, care în stare normală nu intră în sfera atenției sau preocupării psihice. 2) psih. Reacție senzorială la receptarea unui fapt de viață, a unei opere de artă etc. [Art. cenestezia; G.-D. cenesteziei; Sil. -zi-e] /<fr. cénesthésie

cenestezie (impresie, sensibilitate) (desp. ce-nes-/cen-es-) s. f., art. cenestezia, g.-d. cenestezii, art. cenesteziei

!cenestezie (impresie, sensibilitate) (ce-nes-/cen-es-) s. f., art. cenestezia, g.-d. cenestezii, art. cenesteziei

cenestezie (impresie, sensibilitate) s. f. (sil. mf. cen-) → estezie

CEN-, v. CENO-₁. □ ~adelf (v. -adelf), s. m., monstru cu două carpuri și cu unul sau mai multe organe esențiale comune; ~estezie (v. -estezie), s. f., 1. Impresie generală, nediferențiată, rezultat al senzațiilor primite de la organele interne. 2. Sensibilitate care reflectă propria existență corporală; ~esteziopatie (v. estezio-, v. -patie), s. f., tulburare a cenesteziei; ~ur (v. -ur), s. m., tenie parazită, a cărei larvă se dezvoltă în organismul uman sau animal.^[1] modificată