CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CELULÓZĂ f. Substanță organică existentă în membrana celulelor vegetale, care are diferite întrebuințări în industrie (la fabricarea hârtiei, a fibrelor sintetice, a lacurilor, a maselor plastice, a explozivilor etc.). [G.-D. celulozei] /<fr. cellulose
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CELULÓZĂ s.f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulelor plantelor, cu o largă întrebuințare în industrie. [< fr. cellulose].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CELULÓZĂ s. f. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză. (< fr. cellulose)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industrie. – Fr. cellulose.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

celulóză s. f., g.-d. art. celulózei; pl. celulóze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*celulóză f., pl. e (d. célulă). Chim. Substanța care formează scheletu vegetalelor, precum și al animalelor numite tunicierĭ (și în acest caz se numește tunicină). Celuloza e destul de curată în măduva de soc și în bumbac. Muĭată în acid sulfuric și spălată îndată în apă, dă idroceluloza [!], numită și pergament vegetal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CELULOZĂ (‹ fr. {i}) s. f. Polizaharid (C₆H₁₀O₅)_n format din resturi de glucoză, component principal al pereților celulari ai plantelor; nu este digerată de sucurile digestive la om, ci numai la rumegătoare. Substanța pură se prezintă ca o masă albă, lucioasă, mătăsoasă, cu aspect amorf; se obține din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie primă pentru ind. hîrtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink