4 definiții pentru «celuitor»   declinări

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu.i-] – Celui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. – Din celui + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CELUITÓR s., adj. v. ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

celuitór s. m., adj. m. (sil. -lu-i-), pl. celuitóri; f. sg. și pl. celuitoáre, g.-d. sg. art. celuitoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink