celoșag sn vz celușag

celoșág, celșág, V. celăușag.

celăușag sn vz celușag

celșag sn vz celușag

celșug sn vz celușag

celușag sn [At: PSALT. SCH., ap. DA / V: celău~, celoș~, celșag, celșug / Pl: ~uri / E: mg csalság] 1 Înșelăciune. 2 Seducere. 3 Decepție.

❍ CELȘAG (pl. -aguri) sn. Trans. Bucov. Maram. Înșelăciune, înșelătorie [ung. csalság].

❍ CELUȘAG = CELȘAG.

celăușág, -oșág (vechĭ) și celșág (nord) n., pl. urĭ (ung. csalság). Celuire.

CELȘAG s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

celșag s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

CELȘAG s.n. (Ban.) Înșelăciune. Cselshag. Deceptio, fallacia. AC, 332. Etimologie: magh. csalság. Vezi și celui, celuitor, celuitură, încelui, înceluitor. Cf. a l n i c i e, a s l a m, c e l ă r n i c i e, celuitură, geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, tâlpijic, t ă l p i z i e.

celșag, celșaguri, s.n. (reg.) Înșelare, amăgire: „Lumea asta-i cu celșag, / Nu te ie cine ți-i drag” (Calendar, 1980: 80). – Din magh. csalság „înșelătorie” (Scriban, MDA).

celșag, celșaguri, s.n. – (reg.) Înșelare, amăgire: „Lumea asta-i cu celșag, / Nu te ie cine ți-i drag” (Calendar, 1980: 80). – Din magh. csalság „înșelătorie” (Scriban, MDA).

celșag, -uri, s.n. – Înșelare, amăgire: „Lumea asta-i cu celșag, / Nu te ie cine ți-i drag” (Calendar 1980: 80). – Din magh. csalság (MDA).