2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELESTI s. f. Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. – Din fr. célestine.

CELESTI s. f. Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. – Din fr. célestine.

celestină sf [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr célestine] Sulfat natural de stronțiu, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă în prepararea sărurilor de stronțiu.

CELESTI s. f. Sulfat de stronțiu natural, întrebuințat ca materie primă pentru prepararea compușilor de stronțiu. – Fr. célestine.

CELESTI s.f. Sulfat natural de stronțiu. [Pl. -ne. / < fr. célestine].

CELESTI s. f. sulfat natural de stronțiu. (< fr. célestine)

CELESTI f. Mineral natural semitransparent sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu și în industria farmaceutică. /<fr. célestine

*celestínă f., pl. e (lat. caelestis, ceresc, adică „de coloarea ceruluĭ”). Min. Sulfat natural de stronțiŭ (un mineral de ordinar albastru).

celestin, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr célestin] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unui ordin catolic fondat în 1254.

CELESTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținînd unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

celesti s. f., g.-d. art. celestinei

celesti s. f., g.-d. art. celestinei

celesti s. f., g.-d. art. celestinei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

celestină (engl.= celestite) SrSO4, s. rombic. În România, se găsește în diverse formațiuni sedimentare (calcare și argile) din zona subcarpatică și din Depr. Trans. în ganga mineralizațiilor de la Băița-Bihor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CELESTINĂ (< fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de stronțiu, de culoare alb-albăstruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format în filoane hidrotermale sau în roci sedimentare sub formă de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursă de stronțiu (56,4 %). Se utilizează în pirotehnie, ind. zahărului.

Intrare: celestină (călugăriță)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celesti
  • celestina
plural
  • celestine
  • celestinele
genitiv-dativ singular
  • celestine
  • celestinei
plural
  • celestine
  • celestinelor
vocativ singular
  • celesti
  • celestino
plural
  • celestinelor
Intrare: celestină (min.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celesti
  • celestina
plural
  • celestine
  • celestinele
genitiv-dativ singular
  • celestine
  • celestinei
plural
  • celestine
  • celestinelor
vocativ singular
  • celesti
  • celestino
plural
  • celestinelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celesti, celestinesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

celestin, celestinisubstantiv masculin
celesti, celestinesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.