2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELESTIN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.

celestin, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr célestin] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unui ordin catolic fondat în 1254.

CELESTIN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.

CELESTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținînd unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].

CELESTIN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)

Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

celestin s. m., pl. celestini

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Celestin Prin sec. 3 e.n. în izvoarele latine încep să fie întîlnite numele pers. Caelestinus (adj. caelestinus era folosit ca epitet pentru Iupiter) și Caelestina, derivate cu suf. -inus, -ina, de la un alt nume propriu Caelestis. Acesta din urmă, întrebuințat de către romani ca nume personal masculin sau feminin (mai ales în inscripțiile creștine), ca epitet pentru zei și zeițe sau ca un nume al unei zeițe africane numită popular Tanit, al cărei cult era sărbătorit în mod deosebit la Cartagina (romanii o numeau pe zeiță maxima Iuno), are semnificația clară chiar și pentru vorbitorii limbii române, întrucît are la bază adj. caelestis, „ceresc” din care provine rom. celest (neologism intrat prin franceză). Lat. Caelestis are corespondent perfect în gr. Urania, cunoscut epitet al zeiței → Afrodita (Venera) sau nume al unei muze (Urania este folosit și astăzi în Grecia ca nume pers. fem.). O formă mai frecventă în onomastica veche creștină era Caelestius. Toate aceste nume au la bază subst. lat. caelus (caelum), moștenit în rom. cer, folosit și ca nume pentru zeul căruia îi corespunde în greacă numele Uranos. Nume favorite în rîndul creștinilor datorită semnificației lor, devenite apoi calendaristice, Celestin și Celestina se răspîndesc în vestul Europei, de unde l-am împrumutat și noi în ultima vreme (forma feminină pare mai frecventă decît cea masculină). ☐ Fr. Célestine, it., sp. Celestino, Celestina etc. ☐ La răspîndirea numelui în apusul Europei a contribuit fără îndoială și binecunoscuta tragicomedie a scriitorului spaniol Fernando de Rojas, La Celestina o Comedia de Calixto y Melibea.

Intrare: Celestin
Celestin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Celestin
Intrare: celestin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celestin
  • celestinul
  • celestinu‑
plural
  • celestini
  • celestinii
genitiv-dativ singular
  • celestin
  • celestinului
plural
  • celestini
  • celestinilor
vocativ singular
  • celestinule
  • celestine
plural
  • celestinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celestin, celestinisubstantiv masculin
celesti, celestinesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.