celebrație sf [At: HAMANGIU, C. C. 52 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr célébration] 1-4 Celebrare (1-4).

CELEBRAȚIE s.f. (Liv.) Celebrare. [Var. celebrațiune s.f. / cf. fr. célébration].

CELEBRAȚIE s. f. celebrare. (< fr. célébration)

celebrațiune sf vz celebrație

CELEBRAȚIUNE s.f. v. celebrație.

celebrați(un)e f. fapta de a (se) celebra: celebrațiunea cultului, a căsătoriei.

*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.

celebrație (rar) (desp. -le-bra-ți-e) s. f., art. celebrația (desp. -ți-a), g.-d. art. celebrației; pl. celebrații, art. celebrațiile (desp. -ți-i-)

celebrație (rar) (-le-bra-ți-e) s. f., art. celebrația (-ți-a), g.-d. art. celebrației; pl. celebrații, art. celebrațiile (-ți-i-)

celebrație s. f. (sil. -bra-ți-e), art. celebrația (sil. -ți-a), g.-d. art. celebrației; pl. celebrații, art. celebrațiile (sil. -ți-i-)