21 de definiții pentru ceair
din care- explicative (16)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEAIR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: cier s. n.] – Din tc. çair.
ceair sn [At: LET. I, 327/26 / V: ceir, cier, (dal) ceiriu, cieriu / Pl: ~uri / E: tc çayir] 1-2 Loc (înconjurat cu gard și cosit din timp în timp) de păscut caii, lângă o apă curgătoare. 3 (Pex) Islaz. 4 Câmpie nelucrată. 5 Livadă de fân. 6 (Pre) Coastă de deal. 7 Vale. 8 (Pgn) Șes. 9 (Spc) Ocol îngrădit în care se țin vițeii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAIR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: cier s. n.] – Din tc. çayır.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CEAIR, ceairuri, s. n. (Învechit și regional) Loc de pășune (adesea împrejmuit cu un gard); p. ext, cîmpie nelucrată în apropierea unei ape. Caii cetății sînt în ceair și la pășune. SADOVEANU, F. J. 544. Ei îngrijeau să. fie cai la grajd, ori să-i aducă de la ceair. MACEDONSKI, O. III 128. Caii zburdă prin ceairuri. ALECSANDRI, P. A. 120. – Variantă: cier (CREANGĂ, A, 128) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAIR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. cîmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: cier s. n.] – Tc. çayir „cîmpie”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEAIR ~uri n. 1) Teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru pășunat. 2) Teren necultivat din apropierea unei ape. /<turc. çair
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CEAIR s. n. (Mold.) Izlaz, pășune. Apoi au luat spre Socola, în șes, la ceir. M. COSTIN. Caii lui Cantemir-Vodă din ceair i-au luat. NECULCE. Variante: ceir(iu) (M. COSTIN). Etimologie: tc. çayır.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceair n. Mold. câmp de pășunat pentru cai: caii sburdă prin ceairuri AL. [Turc. ČAIR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceaír n., pl. urĭ (turc. čair). Cîmp de pășune îngrădit. Meh. Pomet în dosu caseĭ. – În Mold. nord cier, maĭ vechĭ și ceir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIER s. n. v. ceair.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIER s. n. v. ceair.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
CIER s. n. v. ceair.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceir sn vz ceair
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceiriu sn vz ceair
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cier2 sn vz ceair
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cieriu sn vz ceair
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEIR(lU) s. n. v. ceair.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceír, V. ceair.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceair (înv., reg.) s. n., pl. ceairuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceair (înv., reg.) s. n., pl. ceairuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceair s. n., pl. ceairuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceair
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ceair (ceairuri), s. n. – Loc împrejmuit. – Var. ceir. Mr. čăir. Tc. çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), cf. alb. tšair.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ceair, ceairurisubstantiv neutru
- 1. Loc de pășune (împrejmuit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii cetății sînt în ceair și la pășune. SADOVEANU, F. J. 544. DLRLC
- Ei îngrijeau să fie cai la grajd, ori să-i aducă de la ceair. MACEDONSKI, O. III 128. DLRLC
- 1.1. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii zburdă prin ceairuri. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
-
-
etimologie:
- çair DEX '09