cehăit², ~ă a [At: MDA ms / P: ~hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: cehăi] (Îrg) 1 Care latră. 2 (Fig; d. oameni) Sâcâit.

cehăit¹ sf^[1] [At: MDA ms / P: ~hă-it / Pl: ? / E: cehăi] (Îrg) 1-2 Cehăire (1-2).

CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A insista foarte mult pe lângă cineva pentru a face ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăi vb. IV] – Cf. magh. csaholni.

ceahăi v vz cehăi

ceahăit², ~ă a vz cehăit²

ceahăit¹ sn vz cehăit¹

cehăi vi [At: DOSOFTEI, PS. 194 / V: ceahăi, cihăi / P: ~hă-i / Pzi: ~esc / E: mg csah, on, cf mg csaholni] (Îvr) (îrg) 1 A lătra. 2 (Fig) A-i bate cuiva capul cu nimicuri.

cihăi v vz cehăi

cihăit², ~ă a vz cehăit²

cihăit¹ sn vz cehăit¹

CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A stărui foarte mult pe lângă cineva să facă ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăi vb. IV] – Cf. magh. csaholni.

CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A-i bate (cuiva) capul, a stărui foarte mult, a insista, a plictisi, a exaspera. Tot cihăia mama pe tata să mă mai dea undeva la școală. CREANGĂ, A. 12. Cît nu m-a cihăit de cap, să-i spun, și tot nu i-am spus. CREANGĂ, P. 122. Aristița... cihăia pe Stănilescu, de ce nu stăruie s-ajungă maior. CONTEMPORANUL, 209. Variantă: cehăi (SBIERA, P. 107, ȘEZ. V 55) vb. IV.

CEHĂI vb. IV. v. cihăi.

cihăì v. Mold. a stărui foarte mult cu vorba pe lângă cineva, a-i bate capul: tot cihăi a mama pe tata CR. [Origină necunoscută].

céhăĭ, a -í V. cihăĭ.

cíhăĭ și céhăĭ, a -í v. tr. (cp. cu rus. čihátĭ, rut. číhatĭ, a strănuta, și ung. csíholni, a lătra. V. ceahlăŭ). Nord. Mă tot țin de capu cuĭva să facă un lucru, stăruĭ mult, bat capu (Cr. și Șez. 33, 30).

!cehăi (a ~) (a stărui; a sili; a lătra) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cehăiesc, 3 sg. cehăiește, imperf. 1 cehăiam; conj. prez. 1 sg. să cehăiesc, 3 să cehăiască

cihăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cihăiesc, imperf. 3 sg. cihăia; conj. prez. 3 să cihăiască

cihăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cihăiesc, imperf. 3 sg. cihăia; conj. prez. 3 sg. și pl. cihăiască

CIHĂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cihăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

cehăi (-ăiesc, -it), vb. – 1. A lătra. – 2. A plictisi, a sîcîi, a bate la cap. – Var. cihăi, cehni. Pare a se baza pe creația imitativă mag. csah, care reproduce lătratul, cf. mag. csaholni „a lătra” și „ceahlău”. Mai puțin probabilă der. propusă de Cihac, II, 52, din pol. syczéć, sykać „a fluiera”, sau cea a lui Scriban, din rut. čihati „a strănuta”. – Der. ceahnă, s. f. (cîine; zgîrcit, calic); cehnit, s. n. (lătrat); cehnitură, s. f. (lătrat); ciohotă, s. m. (la nunțile tipice din Banat și Trans., organizatorul petrecerii).