cehadaie sf [At: REV. CRIT. IV, 141 / V: ceacadaie, cecădaie, cicătaie / Pl: ~dăi / E: mg cságató] 1 Piesă a plugului, de care se prinde tânjala Cf schimbătoare. 2 (Fig; îf ceacadaie) Om nestatornic. 3-4 (Îf cecădaie) Om flecar sau batjocoritor. 5 (Îf cicătaie) Om de nimic.

ceacadaie sf vz cehadaie

cecădaie sf vz cehadaie

cicătaie sf vz cehadaie

cehădaie (-ăi), s. f. – 1. Proțap de plug. – 2. Persoană insolvabilă sau neserioasă. – Var. ce(a)cadaie, cicăt(a)ie. Mag. cságató (Pușcariu, Dacor., III, 673). Rar, în Trans. de Vest. Înainte același Pușcariu, ZRPh., XXXI, 302 se gîndea la lat. cicada, cu suf. -aie, care nu pare posibil. Accepția 2 pare a se explica prin asemănarea sa cu cehăi sau cicăli.

cehadaie s.f. (reg., înv.) partea de la cărucioara plugului de care se prinde tânjala; schimbătoare.