CEGĂ, cegi, s. f. Pește de apă dulce cu botul lung și ascuțit, având o serie de discuri osoase pe spate și pe laturi (Acipenser ruthenus). – Din sb. čega.

cegă¹ sf [At: I. IONESCU, M. 88 / V: căciugă, ceciugă, checigă, ciciugă, cigă, ciugă / Pl: cegi / E: srb čega] 1 Pește de apă dulce de mărime mijlocie, cu botul foarte lung, având, pe mijlocul spatelui, un rând de discuri dorsale cu vârfuri ascuțite (Acipenser ruthenus). 2 (Pop; îe) A vorbi ~ și păstrugă A vorbi fleacuri. 3 (Îc) ~ cu-botul-scurt Peștele Acipenser ruthenus brevirostris. 4 (Îc) ~de-mare Pește care îmbină caracterele cegăi cu ale păstrugăi (Acipenser ruthenus stellatus).

CEGĂ, CIGĂ (pl. -gi) sf. 1 🐟 Pește cu capul prelungit printr’un sgîrciu lungăieț, cu solzi țepoși pe partea dorsală, care trăește în marea Neagră, de unde trece în apele Dunării: poate ajunge pînă la 1 metru lungime (Acipenser ruthenus) (🖼 1041) ¶ 2 F: ~ și păstrugă, tot felul de fleacuri [srb. čiga].

CEGĂ, cegi, s. f. Pește de apă dulce cu botul lung și ascuțit, având o serie de discuri osoase pe spate și pe laturi (Acipenser ruthenus). – Din scr. čega.

CEGĂ, cegi, s. f. Pește de apă dulce, înrudit cu morunul și cu nisetrul, cu botul lung și ascuțit, puțin încovoiat în sus și cu niște discuri osoase pe laturile corpului și pe abdomen (Acipenser ruthenus). Sub stratul de struguri era o rogojină... crapi, șalăi, albitură, plătici, somni grași și moi, cegi cît pielea aspră. DUMITRIU, N. 232. Dar cu ce se ospăta, De mîncare ce mînca? Numai cegă Și păstrugă Și galbenă caracudă. TEODORESCU, P. P. 504. – Variantă:(regional) cigă (MARIAN, INS. 341,I. IONESCU, M. 88) s. f.

CEGĂ, cegi s. f. Pește de apă dulce cu botul lung și ascuțit, avînd o serie de discuri osoase pe spate și pe laturi (Acipenser ruthenus). – Sb. čiga.

CEGĂ cegi f. Pește dulcicol cu botul alungit și cu o serie de plăci osoase pe laturi, prețuit pentru carnea lui. [G.-D. cegii] /<sb. țiga

căciugă sf vz cegă

ceciugă sf vz cegă

checigă sf vz cegă

ciciugă sf vz cegă

cigă² sf vz cegă

CĂCIUGĂ (pl. -gi) sf. 🐟 = CEGĂ [srb. kečiga].

CIGĂ s. f. v. cegă.

cega (cigă) f. 1. pește până la un metru de lung, trăiește în afluenții Mării Negre (Acipenser ruthenus); 2. fig. cegă și păstrugă, fleacuri (adici tot într’un fel, cei doi pești aparținând la acelaș gen). [Serb. ČIGA].

cigă f. Mold. V. cegă.

cígă (Mold. Olt.) cégă (Munt.) și căcĭúgă (Ban.) f., pl. ĭ (sîrb. čiga, kèčiga și kèčika, bg. čiga, rut. čečúha, pol. czeczuga; ung. köcsöge, kecsege; ngr. kétsiga). Un pește ganoid de vre-o 60-70 cm. (acupenser ruthenus).

cegă s. f., g.-d. art. cegii; pl. cegi

cegă s. f., g.-d. art. cegii; pl. cegi

cegă s. f., g.-d. art. cegii; pl. cegi

cegă, pl. cegi

cegă, -gi.

cegă (-gi), s. f. – Varietate de sturion de Dunăre (Acipenser ruthenus). – Var. Cigă. Origine incertă. Există și în sb. čiga, kèčika, pol. czeczuga, mag. csuka, kecsege, bg. čiga, fără a se putea preciza care îi este proveniența. – Der. cegarniță, s. f. (vîrșă). Cf. căciugă.

CÉGĂ, cegi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm și 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascuțit și întors în sus, cu mustăți ca niște franjuri, adaptat la viața în apele dulci aferente Mării Negre și Mării Caspice; oferă icre negre cu bob mic, de culoare cenușie-verzuie; se comercializează în Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.

CEGĂ (< scr.) s. f. Pește dulcicol, din familia acipenseridelor, răspîndit în bazinul Dunării, Rusia Centrală, de Sud și fluviile Siberiei; lung de c. 60-70 cm, de c. 4 kg, cu bot lung, mustăți franjurate, fără solzi, cu plăcuțe osoase și scuturi, de culoare gri-închis pînă la gri-bej (Acipenser ruthenus).