CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEFÁR ~e n. Bara de deasupra jugului, care se pune pe ceafa boilor. /ceafă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cefár s. n., pl. cefáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cefár n., pl. e (d. ceafă). Bucată de pînză atîrnată de chipiŭ p. a apăra ceafa de arșița soareluĭ. Cureaŭa de la ceafă la frîŭ și la mască. V. comănac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink