15 definiții pentru cefalopod
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEFALOPOD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: cefalopodă s. f.] – Din fr. céphalopode.
CEFALOPOD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: cefalopodă s. f.] – Din fr. céphalopode.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cefalopod sn [At: DN3 / V: ~dă / Pl: ~e / E: fr céphalopode] 1 (Zlg; lpl) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având, în jurul gurii, brațe tentaculare, cu ventuze. 2 Animal din clasa cefalopode (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEFALOPOD, cefalopode, s. n. Moluscă cu organizație superioară, avînd în jurul gurii o serie de brațe tentaculare prevăzute cu ventuze. Caracatița și sepia sînt cefalopode. ♦ (Numai la pl.) Clasa acestor moluște.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEFALOPOD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu structură superioară, avînd în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal făcînd parte din această clasă. – Fr. céphalopode (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEFALOPOD ~e n. 1) la pl. Clasă de moluște marine răpitoare, având în jurul gurii tentacule prevăzute cu ventuze (reprezentanți: sepia, calmarul, caracatița etc.). 2) Moluscă din această clasă. /<fr. céphalopode
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*cefalopód, -ă adj. (vgr. kephalé, cap, și pûs, podós, picĭor. V. ahta- și cala-pod, polip). Zool. Care are tentacule la cap și în prejuru guriĭ: moluscă cefalopodă. S. n., pl. e (subînț. animal). Pl. Molusce care aŭ un fel de cĭoc, doĭ ochĭ lateralĭ și opt brațe armate cu ventuze, ca caracatița, sepia ș. a.: cefalopodele-s giganțiĭ moluscelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEFALOPODĂ s. f. v. cefalopod.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEFALOPODĂ s. f. v. cefalopod.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cefalopodă sf vz cefalopod
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEFALOPODE s.n.pl. Clasă de moluște marine care au împrejurul gurii o serie de brațe tentaculare cu ventuze; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. cefalopod. / < fr. céphalopodes, cf. gr. kephale – cap, pous, podos – picior].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEFALOPODE s. n. pl. clasă de moluște marine cu capul bine delimitat de corp și gura înconjurată de mai multe brațe tentaculare, cu ventuze. (< fr. céphalopodes)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cefalopode n. pl. ordin de molusci marini, ca polipii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cefalopod s. n., pl. cefalopode
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cefalopod s. n., pl. cefalopode
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cefalopod s. n., pl. cefalopode
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CEFALO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kephale „cap” > fr. céphalo-, engl. id., germ. kephalo- > rom. cefalo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., denumire generică pentru un ansamblu de meningocele și encefalocele; sin. craniocel; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție cerebrală; ~cord (v. -cord), s. n., porțiune cefalică a notocordului; ~diprosop (v. di-, v. -prosop), s. m., monstru fetal caracterizat prin prezența unui cap rudimentar atașat de propriul său cap; ~for (v. -for), s. n., 1. Receptacul floral. 2. Picior al ciupercii; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de dezvoltare a craniului, din faza embrionară, pînă la vîrsta adultă; ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru înregistrarea grafică a dimensiunilor capului; ~grafie (v. grafie), s. f., 1. Descriere anatomică a capului. 2. Înregistrare grafică a formei și a dimensiunilor cutiei craniene; ~hidrocel (v. hidro-1, v. -cel2), s. n., colectare de lichid cefalorahidian în partea de jos a aponevrozelor epicraniale; ~id (v. -id), adj., în formă de craniu; ~mel (v. -mel1), s. m., monstru care are un membru supranumerar atașat la cap; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării dimensiunilor capului, utilizată în antropometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor craniului; ~pag (v. -pag), adj., care prezintă cefalopagie; ~pagie (v. -pagie), s. f., monstruozitate gemelară, în care cei doi indivizi sunt reuniți prin extremitățile lor cefalice; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a mușchilor capului și ai feței; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de moluște marine, cu structură superioară, avînd în jurul gurii brațe tentaculare; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinarea capului; ~stat (v. -stat), s. n., aparat de fixare a capului în cursul unei înregistrări fotografice sau radiografice a mișcărilor mandibulare; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cefalotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a craniului fetal în cursul nașterii în caz de făt mort; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., monstru gemelar dublu, rezultat din fuzionarea capetelor indivizilor și din sudarea toracelor; ~trib (v. -trib), s. n., instrument obstetrical utilizat în cefalotripsie; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație obstetricală de zdrobire a craniului fetal, în timpul nașterii, spre a facilita scoaterea lui.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cefalopod, cefalopodesubstantiv neutru
- 1. Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Animal care face parte din această clasă. DEX '09 DLRLC DN
- Caracatița și sepia sunt cefalopode. DLRLC
-
-
etimologie:
- céphalopode DEX '09 DEX '98 DN