2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cebăluire sf [At: DA ms / P: ~lu-i~ / Pl: ~ri / E: cebălui] 1 Amețire. 2 Zăpăcire. 3 (Pex) Stricare. 4 (Pex) Rupere. 5 (Pex) Pocire. 6 (Pex) Deformare. 7 (Pex) Ciopârțire. 8 Bătaie de joc Si: cebăluit1 (7), cebăluitură (1).

cebălui v [At: CORESI, EV. 83/18 / P: ~lu-i / V: ciăb~, ciob~ / Pzi: ~esc / E: mg (el- sau meg-) csábulni „a fi sedus, înșelat”] 1 A ameți. 2 A zăpăci. 3 (Pex) A strica. 4 (Pex) A rupe. 5 (Pex) A poci. 6 (Pex) A deforma. 7 A ciopârți. 8 A-și bate joc de cineva.

CEBĂLUI vb. (Ban., Trans. SV) A ameți, a zăpăci. Csĕbeluiĕsk. AC, 332. Ket nu-m mintya csebelujeste. PSALT. SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. csábulni. Vezi și cebală, cebăluit, cebăluitor. Cf. b u i g u i (2), h ă m e i.

cebăluĭésc v. tr. (cp. cu ung. csábulni, a se buĭmăci, a se uĭmi). Vest. (Ban. Olt. Trans.). Zăpăcesc (Cor.). Stric, pocesc, cĭopățesc, urîțesc. Batjocuresc. – În Olt. și cĭobăluĭesc, cĭopățesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CEBĂLUI vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.

cebălui vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cebălui (-uesc, cebăluit), vb.1. A ameți, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greși” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s. f. (obiect stricat). Sec. XVI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cebălui, cebăluiesc, vb. IV (pop.) 1. a ameți, a zăpăci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocârti, a măcelări, a căsăpi. 3. a-și bate joc de cineva.

Intrare: cebăluire
cebăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cebăluire
  • cebăluirea
plural
  • cebăluiri
  • cebăluirile
genitiv-dativ singular
  • cebăluiri
  • cebăluirii
plural
  • cebăluiri
  • cebăluirilor
vocativ singular
plural
ciobăluire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cebălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cebălui
  • cebăluire
  • cebăluit
  • cebăluitu‑
  • cebăluind
  • cebăluindu‑
singular plural
  • cebăluiește
  • cebăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cebăluiesc
(să)
  • cebăluiesc
  • cebăluiam
  • cebăluii
  • cebăluisem
a II-a (tu)
  • cebăluiești
(să)
  • cebăluiești
  • cebăluiai
  • cebăluiși
  • cebăluiseși
a III-a (el, ea)
  • cebăluiește
(să)
  • cebăluiască
  • cebăluia
  • cebălui
  • cebăluise
plural I (noi)
  • cebăluim
(să)
  • cebăluim
  • cebăluiam
  • cebăluirăm
  • cebăluiserăm
  • cebăluisem
a II-a (voi)
  • cebăluiți
(să)
  • cebăluiți
  • cebăluiați
  • cebăluirăți
  • cebăluiserăți
  • cebăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cebăluiesc
(să)
  • cebăluiască
  • cebăluiau
  • cebălui
  • cebăluiseră
ciăbălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciobălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)