CEAȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, de obicei rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška.

ceașcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1708 / Pl: cești / E: rs чащка] 1 Vas mic de porțelan, cu (rar, fară) toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte etc.) Cf felegean. 2 Conținut al unei cești (1). 3 Vasul împreună cu conținutul.

CEAȘCĂ (pl. cești) sf. 1 🏺 Mic vas de porțelan, de faianță, etc., cu toartă, pentru băut cafea, ceaiu. etc. (🖼 1032) ¶ 2 Conținutul unei cești: a bea o ~ de cafea [rus.].

CEAȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška.

CEAȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., de formă rotundă, de obicei cu toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte, apă etc). Se sculă binișor, cu ceașca în mînă, și veni lîngă ea. D. ZAMFIRESCU, R. 166. I s-a dat o ceașcă de aur plină cu vin roș. ȘEZ. IV 14. ♦ (Adesea cu o determinare introdusă prin prep. «de») Conținutul unei cești. A bea o ceașcă de ceai. ◊ Domnilor, nu poftiți o ceașcă de ceai? ALECSANDRI, T. 1708. modificată

CEAȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., rotund (și cu toartă), servind la băut. ♦ Conținutul unui astfel de vas. – Rus čaška.

CEAȘCĂ cești f. 1) Vas (de diferite forme și dimensiuni) prevăzut cu toartă, care servește la băut. 2) Conținut al unui asemenea vas. O ~ de cafea. [G.-D. ceștii; Sil. ceaș-că] /<rus. ceaška

ceașcă f. vas mic de porțelan pentru băut cafea, ceaiu. [Rus. ČAȘKA].

ceáșcă f., pl. ceștĭ și (sud) ceșcĭ (rut. rus. čaška, ceașcă, dim d. čáša, strachină). Mic vas de băut cafea saŭ cafea cu lapte, ceaĭ ș. a. (Ceașca e de porțelan și are toartă, ĭar felegeanu n’are). V. cană.

CEȘCULIȚĂ (pl. -țe), CEȘCUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. CEAȘCĂ: să topească...și tămîia din ceșcuța pusă la picioare (GRIG.).

ceașcă s. f., g.-d. art. ceștii; pl. cești

ceașcă s. f., g.-d. art. ceștii; pl. cești

ceașcă s. f., g.-d. art. ceștii; pl. cești

ceașcă

ceașcă, ceștii gen. a., cești pl.

ceașcă (cești), s. f. – Vas mic cu gura largă, servind la băut. – Megl. cașcă. Pol. czaszka, din sl. čaša „vas” (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. čas(k)a, alb. tsatskë, ngr. τσάσϰα. – Der. ceașnic, s. m. (paharnic), din sl. čašinikŭ.

ceașcă, cești s. f. (adol., er.) vagin.

a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual).

a sorbi ceașca expr. (er.) a practica cuniliția.

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

CEAȘCĂ s. (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)

CEAȘCĂ s. (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)