2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Ceaur (Vasile) m. competitor la tronul Moldovei pe timpul domniei a treia a lui Mihai Racoviță (1716-1727).

chearaud, ~ă a [At: PAMFILE, ap. DA ms / V: ~rhuz / Pl: ~uzi, ~ude / E: ns cf cărui] (Mol) 1 Năuc. 2 Cherchelit.

chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc, zăpăcit, cherchelit. – În vest cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CEAUR sau ceur, adj. „sașiu”. 1. Ceaur Patru (AO XX 146), pren.; -u fam. (Sd XI); Ceaurii la 1430 (Ț-Rom 157; 16 B I 70); Ceaurul, D. tatăl lui Gh.-Ștefan Vvod (Gane). 2. Prob. Ceaulești s. (BCI I), prin disimilare.

Intrare: Ceaur
Ceaur nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ceaur
Intrare: ceaur
ceaur adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceaur
  • ceaurul
  • ceauru‑
  • ceau
  • ceaura
plural
  • ceauri
  • ceaurii
  • ceaure
  • ceaurele
genitiv-dativ singular
  • ceaur
  • ceaurului
  • ceaure
  • ceaurei
plural
  • ceauri
  • ceaurilor
  • ceaure
  • ceaurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)