2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
ceaușit2, ~ă a [At: MDA ms / P: cea-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: ceauși] (D. oameni) Care a devenit ceauș.
ceaușit1 sn [At: MDA ms / P: cea-u~ / Pl: ~uri / E: ceauși] 1-5 Ceaușire (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceaușit s. m., adj. (Om) ajuns, din cauza regimului instaurat de Ceaușescu, în situații disperate; nenorocit ◊ „Plecând de la arhicunoscuta realizare «ceaușel», întrebarea «Ce înseamnă ceaușit, om ceaușit?» a primit în vara lui 1989 următoarele răspunsuri: «Nu se spune; el e unu’», «om ajuns într-o situație dificilă», «prostit la cap», «pedepsit», «ajuns la sapă de lemn, sărac», «înfometat», «când nu mai știi încotro s-o apuci», «om primejdios», «ticălos», «mațe pestrițe».” R.lit. 34/95 p. 12 (din n.pr. Ceauș[escu] + -it)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ceaușit, ceaușităadjectiv ceaușit, ceaușițisubstantiv masculin
- 1. (Om) ajuns, din cauza regimului instaurat de Ceaușescu, în situații disperate. DCR2
- Plecând de la arhicunoscuta realizare «ceaușel», întrebarea «Ce înseamnă ceaușit, om ceaușit?» a primit în vara lui 1989 următoarele răspunsuri: «Nu se spune; el e unu'», «om ajuns într-o situație dificilă», «prostit la cap», «pedepsit», «ajuns la sapă de lemn, sărac», «înfometat», «când nu mai știi încotro s-o apuci», «om primejdios», «ticălos», «mațe pestrițe». R.lit. 34/95 p. 12. DCR2
-
etimologie:
- Ceauș[escu] + -it DCR2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.