CEATÁL s. n. Porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEATÁL n. Porțiune de uscat în formă de triunghi care produce difluență fluvială. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceatál, ceatále, s.n. (reg., înv.) parte a morii de vânt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceatál (-luri), s. n. – Parte a morii de grîne, imperfect definită. Tc. çatal „furcuță” (DAR; Ronzevalle 72). Cuvînt puțin folosit, cunoscut mai ales ca toponim, în Dobr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceatál s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink