CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CEASORNICÁR1 ~i m. 1) Meșter care face sau repară ceasuri. 2) înv. Negustor de ceasuri. /ceasornic + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CEASORNICÁR2 ~i m. Insectă dăunătoare care face galerii în lemn și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasornicului. /ceasornic + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. Persoană care repară sau vinde ceasornice. – Din ceasornic + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CEASORNICÁR s. (rar) orologier.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ceasornicár s. m., pl. ceasornicári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ceasornicár m. Fabricant saŭ vînzător de ceasornice.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink