ceaplău sn [At: DA ms / Pl: ~ăi / E: mg csapló] Pleasnă de bici Cf sfârc.

ceaplău s.n. (reg., înv.) pleasnă de bici.

ceaplău, (ciaplău), s.n. (reg.; înv.) Șiret din fire de lână împletite, curele de piele sau cauciuc, folosit de regulă ca bici: „Dracii aveau… un fel de bici cu toporiște, de care se prinde un ceaplău din piele...” (Bilțiu, David, 2007: 141). ■ Atestat în Maram. din dreapta Tisei, în var. ciaplău „șiret”. – Din magh. csapló (MDA).

ceaplău, (ciaplău), s.n. – (reg.; înv.) Șiret din fire de lână împletite, curele de piele sau cauciuc, folosit de regulă ca bici. Atestat în var. ciaplău, cu sensul de „șiret”, în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din magh. csapló (MDA).