8 definiții pentru „ceapcân”   declinări

CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ceapcấn (rar) s. m., pl. ceapcấni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEAPCÂN ~ă (~i, ~e) și substantival pop. rar Care vădește viclenie; viclean. Cal ~. /<turc. çapkin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg., adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Tc. çapkın..
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ceápcân s. m., pl. ceápcâni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceapcân a. și m. șiret, rafinat: un venetic și un ceapcân de popă CR. [Vechiu rom. ceapcân, cal ce umblă în sărite = turc. ČAPKYN, care aleargă bine: sensul metaforic se rapoartă la apucăturile șirete ale geambașilor].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceapcîn (-nă), adj.1. (Înv.) (Cal) care aleargă, de curse. – 2. Rău, ticălos. – Mr. ciapcîn. Tc. çapkin (Cihac, II, 559; Șeineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. čapkănin.Der. ceapcînlîc, s. f. (șiretenie, răutate), din tc. çapkinlik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink