15 definiții pentru ceangău
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEANGĂU, ceangăi, s. m. (La pl.) Nume dat populației de grai românesc și maghiar și de religie catolică, emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în județul Bacău); (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din magh. csángó.
CEANGĂU, ceangăi, s. m. (La pl.) Nume dat populației de grai românesc și maghiar și de religie catolică, emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în județul Bacău); (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din magh. csángó.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceangău sm [At: MARIAN, NU. 268 / Pl: ~ăi / E: mg csángó] 1-2 (Urmaș de) colonist maghiar din Moldova și din regiunea sud-estică a Transilvaniei de religie catolică. 3 (Îvr) Vagabond.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEANGĂU, ceangăi, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație maghiară stabilită prin regiunea Bacău.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEANGĂU, ceangăi, s. m. Persoană care face parte din populația maghiară stabilită în secolul al XIII-lea în regiunea Bacău. – Magh. csángó.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ceangăŭ m. (V. șalgăŭ). Ungur din Moldova.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ceangăi m. pl. nume ce se dă în Moldova Ungurilor sau Săcuilor, așezați din timpul lui Alexandru cel Bun (1401-1432) la granița din spre Ardeal, pe lângă Trotuș, Siret și Prut: în număr de vr’o 50.000 suflete, ei formează, sate de agricultori prin județele Bacău și Roman. [Ung. CSZANGÓ, lit. rău sunător (la ureche, aluziune la graiul lor cel aspru].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceangău s. m., art. ceangăul; pl. ceangăi, art. ceangăii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceangău s. m., art. ceangăul; pl. ceangăi, art. ceangăii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceangău s. m., art. ceangăul; pl. ceangăi, art. ceangăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceangău
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ceangău (ceangăi), s. m. – Maghiar care aparține unui grup de coloniști stabilit în centrul Moldovei înainte de sec. XV. Mag. csángó „care sună prost” (Cihac, II, 488; Șeineanu, Semasiol., 171; A. Banciu, Țara Bîrsei, II, 42). Numele se explică prin felul lor de a vorbi, cu greșeli.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ceangău, ceangăi, (ceangă), s.m. (reg.) 1. Clopoțel care se pune la gâtul animalelor. 2. Clopot care anunță plearea trenului din gară. 3. Nume dat populației de etnie maghiară stabilită în Moldova, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. ■ (onom.) Ceangău, poreclă în Dumbrăvița. – Din magh. csángó „care sună prost” (DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceangău, ceangăi, (ceangă), s.m. – (reg.) 1. Clopoțel folosit pentru semnalizare sau care se pune la gâtul animalelor (Bilțiu, 2002). 2. (pentru var. ceangă) Clopot care anunță plecarea trenului din gară (Lexic reg., 1960). 3. Populație de etnie maghiară stabilită în Moldova în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. – Din magh. csángó „care sună prost” (Șăineanu, Cihac, DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceangău, -ăi, (ceangă), s.m. – 1. Clopoțel folosit pentru semnalizare sau care se pune la gâtul animalelor (Bilțiu 2002). 2. (ceangă) Clopot care anunță plecarea trenului din gară (Lexic reg. 1960). – Din magh. csángó „care sună prost” (Cihac, Șeineanu cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CEANGĂU (< magh.) s. m. (La pl.) Denumire dată populației (de grai românesc și maghiar) din Moldova (mai ales din jud. Bacău), de religie catolică, emigrată aici, de-a lungul timpului, din SE Transilvaniei. Trăiesc și în alte regiuni ale țării.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ceangău, ceangăisubstantiv masculin
- 1. Nume dat populației de grai românesc și maghiar și de religie catolică, emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în județul Bacău). DEX '09 DEX '98
- 1.1. Persoană care face parte din această populație. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- csángó DEX '98 DEX '09