căutare avansată
11 definiții pentru „ceangău”   declinări

CEANGẮU, ceangai, s. m. (La pl.) Nume dat populatiei de grai romanesc si maghiar si de religie catolica, emigrata dea lungul timpului din sudestul Transilvaniei in Moldova (mai ales in judetul Bacau); (si l-a sg.) persoana care face parte din aceasta populatie. – Din magh. csángó.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CEANGẮU, ceangăi, s. m. (La pl.) Nume dat populației de grai românesc și maghiar și de religie catolică, emigrată dea lungul timpului din sudestul Transilvaniei în Moldova (mai ales în județul Bacău); (și l-a sg.) persoană care face parte din această populație. – Din magh. csángó.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ceangắu s. m., art. ceangắul; pl. ceangắi, art. ceangắi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEANGẮU, ceangai, s. m. Persoana care face parte din populatia maghiara stabilita in secolul al XIIIlea in regiunea Bacau. – Magh. csángó.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CEANGẮU, ceangăi, s. m. Persoană care face parte dintro populație maghiară stabilită prin regiunea Bacău.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceangau s. m., art. ceangaul; pl. ceangai, art. ceangai
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceangắu (ceangắi), s. m. – Maghiar care apartine unui grup de colonisti stabilit in centrul Moldovei inainte de sec. XV. Mag. csángó „care suna prost” (Cihac, II, 488; Șeineanu, Semasiol., 171; A. Banciu, Țara Birsei, II, 42). Numele se explica prin felul lor de a vorbi, cu greseli.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceangắŭ m. (V. șalgăŭ). Ungur din Moldova.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Ceangai m. pl. nume ce se da in Moldova Ungurilor s-au Sacuilor, asezati din timpul lui Alexandru cel Bun (14011432) l-a granita din spre Ardeal, pe langa Trotus, Șiret si Prut: in numar de vr’o 50.000 suflete, ei formeaza, sate de agricultori prin judetele Bacau si Roman. [Ung. CSZANGÓ, lit. rau sunator (l-a ureche, aluziune l-a graiul lor cel aspru].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ceangắu, -ăi, (ceangă), s.m. – 1. Clopoțel folosit pentru semnalizare s-au care se pune l-a gâtul animalelor (Bilțiu 2002). 2. (ceangă) Clopot care anunță plecarea trenului din gară (Lexic reg. 1960). – Din magh. csángó „care sună prost” (Cihac, Șeineanu cf. DER).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEANGĂU (‹ magh.) s. m. (La pl.) Denumire dată populației (de grai românesc și maghiar) din Moldova (mai ales din jud. Bacău), de religie catolică, emigrată aici, dea lungul timpului, din SE Transilvaniei. Trăiesc și în alte regiuni ale țări.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink