❍ CEALHĂU 👉 CEAHLĂU.

ceahlău sm [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cealhău / Pl: ~ăi / E: mg csaholó] 1 Vultur auriu Si: sorliță, (Ban) șurliță. 2 (Mun) Vultur-pleșuv. 3 (Reg) Vultur-bărbos (Gypactus barbatus).

❍ CEAHLĂU, CEALHĂU sm. Tr.-Carp. 🐦 = ZĂGAN.

CEAHLĂU, sau CEALHĂU subst., magh. csalhó „vultur”, zăgan (Păs) numele unui masiv carpatin; a circulat și ca n. de persoană cf. Ceahlău fam. buc. (Glos IV) și Cehlăești s. (16 A IV 97).

cealhău, cealhăi, (cialhău), s.m. (reg.) 1. Pasăre mare de curte (de obicei, cocoș): „Pă duminică oi tăie on cealhău” (Faiciuc, 1998). 2. Specie de vultur (Gypaetus barbatus): „Cialhăii să puie clăi / Și croncii să strângă snopi” (Bârlea, 1924: 11). – Din magh. csaholó „care urlă” (Scriban, MDA).

cealhău, cealhăi, (cialhău), s.m. – (reg.) 1. Pasăre mare de curte (de obicei, cocoș): „Pă duminică oi tăie on cealhău” (Faiciuc, 1998). 2. (ornit.) Specie de vultur (Gypaetus barbatus): „Cialhăii să puie clăi / Și croncii să strângă snopi” (Bârlea, 1924: 11). – Din magh. csaholó „care urlă” (Pușcariu, DA, cf. DER; Scriban, MDA) < saholni „a scheuna, a țipa” (Scriban).

cealhău, cealhăi, (cialhău), s.m. – 1. Pasăre mare de curte (de obicei, cocoș): „Pă duminică oi tăie on cealhău” (Faiciuc 1998). 2. Specie de vultur (Gypaetus barbatus): „Cialhăii să puie clăi / Și croncii să strângă snopi” (Bârlea 1924: 11). – Din magh. csaholó „care urlă” (Pușcariu, DA cf. DER).