28 de definiții pentru cea (interj.)
din care- explicative (18)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceala interj.] – Onomatopee.
CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceala interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cea [At: ALECSANDRI, T. 1753 / V: ~la, ța, țala, țeala / E: fo] 1 i Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. 2 sf Partea dreaptă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEA interj. Strigăt cu care se mînă boii (mai rar caii) de la stînga spre dreapta. Hăis și cea! – gem sub poveri. carele greoaie. IOSIF, V. 74. Începură a plesni boii, mînîndu-i: cea, Surilă, ho, bourean, ho! RETEGANUL, P. V 32. ◊ Fig. în oaste am fost numai de zbucium: hăis, haram, cea, haram! CREANGĂ, P. 320. ♦ (Substantivat) Dreapta, partea dreaptă. Să trag... Eu la hăis, puica la cea. ȘEZ. IV 140. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de mișcare) La dreapta. Dete cea pe lîngă boi. TEODORESCU, P. P. 296. – Variante: ceala (ALECSANDRI, la TDRG), ceală (LESNEA, I. 52) interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEA interj. Strigăt cu care se mînă boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceala interj.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEA interj. (se folosește pentru a îndemna boii spre dreapta). ◊ Bou de ~ bou care se înjugă în partea dreaptă. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cea! (ceala!) int. strigătul către boi ca să apuce la dreapta (în opozițiune cu hăis) [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) cea (ea dift.), strigăt adresat bouluĭ din stînga ca s’apuce la dreapta (Cp. cu ung. csá csálé, csáli, cselö, pol. chale. V. ceală. – Se zice și ța. V. hăĭs.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEALA interj. v. cea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEALA interj. v. cea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CEALA interj. v. cea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ceala1 i, sf vz cea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceala-cea [At: CIHAC II, 47 / E: ceala + cea] 1-2 i, sf (Strigăt cu care se îndeamnă boii spre) dreapta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ța2 i vz cea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țala i vz cea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ță1[1] i vz cea
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeala i vz cea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEALA interj, v. cea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEALĂ interj. v. cea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceala int. Mold. V. cea: când noi vroiam să facem haisa, ne sfătuiai să luăm ceala AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceála (ea dift. V. cea 2) adv. La dreapta (numaĭ în loc: unu hăĭsa, altu ceala, adică „fără concordie”). – Și ceală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cea3 interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cea3 interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cea interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CEA interj. (Ban.) hoc! (~!, Plăvane.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CEA interj. (Ban.) hoc! (~!, Plăvane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Cea ≠ hăis
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cea interj. – Strigăt cu care se mînă boii la dreapta. – Var. ceala, ța. Lat. ecce hac (Drăganu, Dacor., III, 692), cf. it. qua „pe aici”, fr. ça, sp. acá (Drăganu crede că var. ceala reprezintă lat. ecce hac illac). După Philippide, ZRPh., XXXI, 302; Nandriș, RF, I (1928), 185-8 și DAR, este art. cea (m. cel) și trebuie interpretată ca expresie eliptică, în loc de cea parte. Pentru Iordan, BF, IX, 117, este vorba de o creație expresivă. Din rom. provin mag. csá(h), csále (Drăganu, Dacor., III, 692), rut. ča(la) (Miklosich, Wander., 16); pol. chala, sb. ča. Poate trebuie adăugat aici ceaș (var. ceas), interj. (se folosește la mulsul vacilor, pentru a le cere să-și mute piciorul), care ar putea fi de asemenea creație spontană dar care, în realitate, se poate considere ca un comp. de la cea cu și, ca aciși, așași, atunceși, etc. După Philippide, ZRPh., XXXI, 302, din lat. cessa, imperativ de la cessare; însă acestă explicație se bazează pe var., mai puțin frecventă decît ceaș, și nu ține de o circumstanță caracteristică și anume că ceaș, la fel ca cea, se poate folosi numai pentru animale bovine. Aceeași interj. se folosește ca îndemn pentru a urina, uz în care coincide cu tc. ciș „urină”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cea, interj. Strigăt cu care se mână animalele de povară la dreapta (vs. hois = la stânga). – Formă onomatopeică (DEX, MDA); lat. ecce hac (Drăganu, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. csá(h), csále, ucr. ča(la), pol. chala, srb. ča (DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cea, interj. – Strigăt cu care se mână animalele de povară la dreapta (vs. hois = la stânga). – Formă onomatopeică (DEX, MDA); lat. ecce hac (Drăganu, cf. DER), cf. it. qua „pe aici”, fr. ça. Cuv. rom. > magh. csá(h), csále, ucr. ča(la), pol. chala, srb. ča (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cea, interj. – Strigăt cu care se mână animalele de povară la dreapta (vs. hois = la stânga). – Formă onomatopeică; Lat. ecce hac, cf. it. qua „pe aici”. Din rom. provin magh. csá(h), csále, ucr. ča(la), pol. chala, srb. ča (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceainterjecție
-
- Hăis și cea! – gem sub poveri. carele greoaie. IOSIF, V. 74. DLRLC
- Începură a plesni boii, mînîndu-i: cea, Surilă, ho, bourean, ho! RETEGANUL, P. V 32. DLRLC
- În oaste am fost numai de zbucium: hăis, haram, cea, haram! CREANGĂ, P. 320. DLRLC
- 1.1. Partea dreaptă; dreapta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să trag... Eu la hăis, puica la cea. ȘEZ. IV 140. DLRLC
-
- 1.2. La dreapta. DLRLC
- Dete cea pe lîngă boi. TEODORESCU, P. P. 296. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09