ceacal sm [At: CANTEMIR, IST. 26/7 / Pl: ~i / E: tc akal] 1 (Înv) Șacal. 2-3 Câine cu pete albe (sau negre) pe frunte și la picioare.

ceacál, V. șacal.

cecal¹ sm vz ceacal

*șacál m., pl. lĭ (fr. chacal, d. turc. çakal, care vine d. pers. šaghal). Un animal carnivor sălbatic (mijlociŭ între cîne și vulpe) care umblă noaptea în cete, atacă vitele micĭ și mănîncă și mortăcĭunĭ. (Trăĭește pin Africa și Orient și chear pînă la Dunăre). – La Cant. ceacal (d. turc.).

ceacal, ceacali, s.m. (înv.) șacal. 2. câine, copoi.