CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele unități militare. – Magh. csákó.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art. ceacăiele
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceacắŭ n., pl. ăĭe (ung. csákó, de unde și fr. shako, id.). Trans. Chipiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink