ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuțitaș rudimentar; custură, buricaș.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ceacâie, ceacâi s. f. cuțit
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink