opțiuni
  • info
9 definiții pentru ceac

Explicative DEX

CEAC, ceacuri, s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.

ceac sn [At: PAMFILE, I. C. 108 / Pl: nct / E: mg csák „vârf, cui”] (Mgm) Băț lung prevăzut cu un fier ascuțit și, la același capăt, cu un cârlig de fier, pentru prinderea butucilor scăpați sau pentru dirijarea lor pe apă Si: cârlig, țapină.

❍ CEAC1 (pl. ceacuri), CEACĂU (pl. -căe) sn., CEACĂ sf. Tr.-Carp. 🎖️ Un fel de chipiu înalt și tare ce poartă unele trupe (în spec. în monarhia austro-unsrară) (🖼 1011): șepci, chivere, ceacuri (DLVR.); Cu ceacă, cu căpeneagă, Cum era Neamțului dragă (VOR.); Mult umbiași în rîndul meu Să-mi dai pușcă si ceacău (IK.-BRS.) [ung. csákó].

CEAC2 (pl. -curi) sn. Mold. (PAMF.) Unealtă a plutașilor cu care prind butucii scăpați pe apă (🖼 1012) [ung.].

CEAC s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.

ceac n., pl. urĭ (ung. csák, id.). Mold. Cange cu care plutașiĭ trag grinzile de pe apă.

Ortografice DOOM

ceac (reg.) s. n., pl. ceacuri

ceac s. n., pl. ceacuri

ceac s. n., pl. ceacuri

Intrare: ceac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceac
  • ceacul
  • ceacu‑
plural
  • ceacuri
  • ceacurile
genitiv-dativ singular
  • ceac
  • ceacului
plural
  • ceacuri
  • ceacurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceac, ceacurisubstantiv neutru

  • 1. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ceac” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6