ceștí, ceștésc, vb. IV (reg.) a tăia cepurile bradului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CEÁȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEST², CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEÁȘCĂ cești f. 1) Vas (de diferite forme și dimensiuni) prevăzut cu toartă, care servește la băut. 2) Conținut al unui asemenea vas. O ~ de cafea. [G.-D. ceștii; Sil. ceaș-că] /<rus. ceaška
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEST²(O)- elem. „curea, panglică”. (< fr. cest/o/-, cf. gr. kestos, centură)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEÁȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., rotund (și cu toartă), servind la băut. ♦ Conținutul unui astfel de vas. – Rus čaška.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CEST, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – V. acest.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CEÁȘCĂ s. (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEST adj. v. acest.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceáșcă (céști), s. f. – Vas mic cu gura largă, servind la băut. – Megl. cașcă. Pol. czaszka, din sl. čaša „vas” (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. čas(k)a, alb. tsatskë, ngr. τσάσϰα. – Der. ceașnic, s. m. (paharnic), din sl. čašinikŭ.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceáșcă s. f., g.-d. art. céștii; pl. cești
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cest adj. m. (antepus), g.-d. céstui, pl. cești; f. sg. ceástă, g.-d. céstei, pl. céste; g.-d. m. și f. céstor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceáșcă f., pl. ceștĭ și (sud) ceșcĭ (rut. rus. čaška, ceașcă, dim d. čáša, strachină). Mic vas de băut cafea saŭ cafea cu lapte, ceaĭ ș. a. (Ceașca e de porțelan și are toartă, ĭar felegeanu n´are). V. cană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*3) cest, ceástă pron., pl. ceștĭ, ceste. Forme maĭ rare îld. acest, această, ca cel, cea îld. acel, acea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a sorbi ceașca expr. (er.) a practica cuniliția.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceașcă, cești s. f. (adol., er.) vagin.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink