16 definiții pentru cațaveică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. corectat(ă)

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. corectat(ă)

cațaveică sf [At: H II, 132 / Pl: ~ici și ~ice / E: ucr кацавейка] 1 (Mol) Haină țărănească purtată de femei, îmblănită, scurtă, cu mâneci largi Si: scurteică. 2 (Mol) Manta femeiască de culoare cenușie, pe dedesubt cu blană de oaie, iar la guler cu șuvițe de piele de vulpe sau de lup, cu mâneci largi, neîmblănite, lungă până la genunchi, cu două crăpături în loc de buzunare Cf fermenea, malotea. 3 (Reg; fig) Femeie șireată. 4 (Zid; Mun) Mistrie mică.

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească purtată de femei, cu mîneci largi și lungă pînă aproape de genunchi, uneori îmblănită; scurteică. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56. Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91. O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32.

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mîneci largi și lungă pînă sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.

CAȚAVEICĂ ~ci f. Haină țărănească (îmblănită) scurtă până la talie, cu mâneci lungi, purtată, mai ales, de femei; scurteică. /<ucr. kacavejka

cațaveică f. Mold. scurteică. [Rus. KAȚAVEIKA, mantilă].

cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cațaveică (reg.) (desp. -vei-) s. f., g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici

cațaveică (-vei-) s. f., g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici

cațaveică s. f. (sil. -vei-), g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară de către femei.)

CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cațaveică (cațaveici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cațaveică, cațaveici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cațaveică, cațaveici s. f. prostituată.

Intrare: cațaveică
cațaveică substantiv feminin
  • silabație: -vei-că info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cațaveică
  • cațaveica
plural
  • cațaveici
  • cațaveicile
genitiv-dativ singular
  • cațaveici
  • cațaveicii
plural
  • cațaveici
  • cațaveicilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cațaveică, cațaveicisubstantiv feminin

  • 1. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56. DLRLC
    • format_quote Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91. DLRLC
    • format_quote O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.