16 definiții pentru cațaveică
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. corectat(ă)
CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. corectat(ă)
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cațaveică sf [At: H II, 132 / Pl: ~ici și ~ice / E: ucr кацавейка] 1 (Mol) Haină țărănească purtată de femei, îmblănită, scurtă, cu mâneci largi Si: scurteică. 2 (Mol) Manta femeiască de culoare cenușie, pe dedesubt cu blană de oaie, iar la guler cu șuvițe de piele de vulpe sau de lup, cu mâneci largi, neîmblănite, lungă până la genunchi, cu două crăpături în loc de buzunare Cf fermenea, malotea. 3 (Reg; fig) Femeie șireată. 4 (Zid; Mun) Mistrie mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească purtată de femei, cu mîneci largi și lungă pînă aproape de genunchi, uneori îmblănită; scurteică. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56. Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91. O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mîneci largi și lungă pînă sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAȚAVEICĂ ~ci f. Haină țărănească (îmblănită) scurtă până la talie, cu mâneci lungi, purtată, mai ales, de femei; scurteică. /<ucr. kacavejka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cațaveică f. Mold. scurteică. [Rus. KAȚAVEIKA, mantilă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cațaveică (reg.) (desp. -vei-) s. f., g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cațaveică (-vei-) s. f., g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cațaveică s. f. (sil. -vei-), g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cațaveică, -ci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară de către femei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cațaveică (cațaveici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cațaveică, cațaveici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cațaveică, cațaveici s. f. prostituată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -vei-că
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cațaveică, cațaveicisubstantiv feminin
- 1. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56. DLRLC
- Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91. DLRLC
- O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32. DLRLC
-
etimologie:
- kacavejka DEX '98 DEX '09