CAZANGIU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Din tc. kazanci.

cazangiu sm [At: ȘIO / V: ~nciu / Pl: ~ii / E: tc kazanci] 1 Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele de abur. 2 Muncitor care lucrează într-o cazangerie (1, 2).

CAZANGIU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Din tc. kazanci.

CAZANGIU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care fabrică, construiește sau repară cazane (2). Amarnic țipă fiecare schijă, întreaga hală parcă năruind. Dar cazangiii trec încet, cu grijă, Metalul îndărătnic mlădiind. DRAGOMIR, S.40. 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. Un cazangiu în sala de mașini a unui mare transatlantic. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 5/3.

CAZANGIU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (2). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Tc. kazanči.

CAZANGIU ~i m. 1) Muncitor specializat în construirea și repararea cazanelor. 2) Fochist la o instalație de încălzire. /<turc. kazanci

cazangiu m. 1. cel ce face cazane; 2. cel ce topește carnea la zalhana. [Turc. KAZANDJI].

cazangíŭ m. (turc. kazanğy). Care face saŭ vinde cazane. Care stă la cazan lucrînd în vre-o industrie, topind grăsime ș. a.

cazanciu sm vz cazangiu

cazangiu s. m., art. cazangiul; pl. cazangii, art. cazangiii (desp. -gi-ii)

cazangiu s. m., art. cazangiul; pl. cazangii, art. cazangiii (-gi-ii)

cazangiu s. m., art. cazangiul; pl. cazangii, art. cazangiii

cazangiu