cazám s.m. sg. (reg.) boală.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁ, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva temporar într-o locuință. – Din fr. caser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CAZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A stabili într-o locuință. 2) (unități militare sau militari) A instala temporar într-o localitate; a încartirui; a cantona. /<fr. caser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁ vb. I. tr. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un timp determinat; a încartirui. [< fr. caser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁ vb. tr. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat. (< fr. caser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁ, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva într-o locuință pentru un timp. – Fr. caser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁ s. v. comitat, district.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cazá (-zéz, -át), vb. – A instala, a aranja. Fr. caser. – Der. cazier, s. n., din fr. casier.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cazá (-ále), s. f. – În Turcia, în trecut, district administrativ și judiciar. Tc. kaza (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cazá vb., ind. prez. 1 sg. cazéz, 3 sg. și pl. cazeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink