caza² vt [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr caser] 1 (D. obiecte; înv) A așeza în căsuța (despărțitura) sa. 2 (D. persoane; pex) A pune pe cineva într-un post (care-i asigură traiul). 3 (Pex) A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un timp determinat Si: a încartirui.

caza¹ sf [At: (a. 1774) URICARIUL VI, 437 / Pl: ~ale / E: tc kaza] 1-4 (Trm) District sau diviziune (administrativă ori judecătorească) Si: plasă.

cazat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: caza] 1 (Înv; d. obiecte) Așezat în căsuța (sau despărțitura) sa. 2 (Pex; d. persoane) Pus într-un post (care-i asigură traiul). 3 (Pex) Instalat într-o locuință pentru un timp determinat Si: încartiruit².

cazat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: caza] 1-3 Cazare (1-3).

CAZA, cazez, vb. I. Tranz. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un anumit timp. Salariații trimiși la odihnă au fost cazați în condiții optime.

CAZA, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva într-o locuință pentru un timp. – Fr. caser.

CAZA vb. I. tr. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un timp determinat; a încartirui. [< fr. caser].

CAZA vb. tr. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat. (< fr. caser)

A CAZA ~ez tranz. 1) (persoane) A stabili într-o locuință. 2) (unități militare sau militari) A instala temporar într-o localitate; a încartirui; a cantona. /<fr. caser

cazà v. a pune într’un loc, a instala (= fr. caser).

caza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cazez, 3 cazează; conj. prez. 1 sg. să cazez, 3 să cazeze

caza (a ~) vb., ind. prez. 3 cazează

caza vb., ind. prez. 1 sg. cazez, 3 sg. și pl. cazează

CAZA s. v. comitat, district.

caza s. v. COMITAT. DISTRICT.

caza (-ale), s. f. – În Turcia, în trecut, district administrativ și judiciar. Tc. kaza (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv.

caza (-zez, -at), vb. – A instala, a aranja. Fr. caser. – Der. cazier, s. n., din fr. casier.