3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cauționare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iunare / P: ca-u-ți-o~ / Pl: ~nări / E: cauționa] (Rar) 1-3 Achitare a unei cauțiuni (1-3) Si: cauționcit1 (1-3). 4 Garantare pentru cineva Si: cauționat1 (4).

cauționa vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iuna / P: ca-u-ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr cautioner] 1-3 A da cauțiune (1-3) 4 A garanta pentru cineva Si: a chezășui, a garanta.

cauționat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) ~iunat1 / Pl: ~uri / E: cauționa] (Rar) 1-4 Cauționare (1-4).

cauționat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~iunat2 / P: ca-u-ți-o~ / Pl: ~ați, ~e/ E: cauționa] (Rar) 1-3 Pentru care s-a dat o cauțiune (1-3). 4 Pentru care s-a garantat.

cauțiunat2, ~ă a vz cauționat2

CAUȚIONA vb. tr. 1. a depune cauțiune. 2. (fig.) a acorda sprijin, protecție. (< fr. cautionner)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cauționa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cauționea

Intrare: cauționare
cauționare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cauțiunare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cauționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cauționa
  • cauționare
  • cauționat
  • cauționatu‑
  • cauționând
  • cauționându‑
singular plural
  • cauționea
  • cauționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cauționez
(să)
  • cauționez
  • cauționam
  • cauționai
  • cauționasem
a II-a (tu)
  • cauționezi
(să)
  • cauționezi
  • cauționai
  • cauționași
  • cauționaseși
a III-a (el, ea)
  • cauționea
(să)
  • cauționeze
  • cauționa
  • cauționă
  • cauționase
plural I (noi)
  • cauționăm
(să)
  • cauționăm
  • cauționam
  • cauționarăm
  • cauționaserăm
  • cauționasem
a II-a (voi)
  • cauționați
(să)
  • cauționați
  • cauționați
  • cauționarăți
  • cauționaserăți
  • cauționaseți
a III-a (ei, ele)
  • cauționea
(să)
  • cauționeze
  • cauționau
  • cauționa
  • cauționaseră
Intrare: cauționat
cauționat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cauționat
  • cauționatul
  • cauționatu‑
  • cauționa
  • cauționata
plural
  • cauționați
  • cauționații
  • cauționate
  • cauționatele
genitiv-dativ singular
  • cauționat
  • cauționatului
  • cauționate
  • cauționatei
plural
  • cauționați
  • cauționaților
  • cauționate
  • cauționatelor
vocativ singular
plural
cauționare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cauționare
  • cauționarea
plural
  • cauționări
  • cauționările
genitiv-dativ singular
  • cauționări
  • cauționării
plural
  • cauționări
  • cauționărilor
vocativ singular
plural
cauțiunat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cauționa, cauționezverb

  • 1. A depune cauțiune. MDN '00
  • 2. figurat A acorda sprijin, protecție. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.