CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – cauza + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de cauză; propriu cauzei. /cauză + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÓR, -OÁRE adj. Care cauzează ceva. [Cf. fr. causateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÓR, -OÁRE adj. care cauzează ceva. (< fr. causateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – După fr. causateur.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cauzatór adj. m. (sil. ca-u-), pl. cauzatóri; f. sg. și pl. cauzatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink