17 definiții pentru cauzativ
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAUZATIV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
CAUZATIV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cauzativ, ~ă a [At: DA / P: ca-u~ / Pl: ~i, ~e / E: it causativo, lat causativus] 1-4 Cauzal (1-4). 5 (Îs) Verb ~ Verb factitiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAUZATIV, -Ă, cauzativi, -e, adj. (Numai în expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. – Pronunțat: ca-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAUZATIV, cauzative, adj. n. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – It. causativo (lat. lit. causativus).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAUZATIV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAUZATIV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAUZATIV ~ă (~i, ~e) gram.: Verb ~ verb factitiv. [Sil. ca-u-] /<it. causativo, lat. causativus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cauzativ a. Gram. care enunță cauza: conjuncțiune cauzativă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cauzatív, -ă adj. (lat. causativus). Gram. Cauzal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cauzativ2 (desp. ca-u-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!cauzativ1 (desp. ca-u-) adj. m. (operator ~), pl. cauzativi; f. cauzativă (construcție ~), pl. cauzative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cauzativ1 (ca-u-) adj. m.; f. cauzativă; pl. cauzative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
cauzativ2 (ca-u-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
cauzativ adj. n. (sil. ca-u-), f. cauzativă; pl. n. și f. cauzative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAUZATIV adj. v. factitiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAUZATIV adj. (GRAM.) factitiv. (Verb ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CAUZATIV, -Ă adj. (cf. it. causativo, fr. causatif): în sintagma verb cauzativ (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: ca-u-
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
- silabație: ca-u-
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cauzativ, cauzativăadjectiv
etimologie:
- causativo DEX '09 DEX '98 DN
- causativus DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.