CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÍV ~ă (~i, ~e) gram. : Verb ~ verb factitiv. [Sil. ca-u-] /<it. causativo, lat. causativus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZATÍV, cauzative, adj. n. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – It. causativo (lat. lit. causativus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cauzatív² (ca-u-) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

cauzatív¹ (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Probabil adj. n. și f. - gall

CAUZATÍV adj. v. factitiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cauzatív adj. n. (sil. ca-u-), f. cauzatívă; pl. n. și f. cauzatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cauzatív, -ă adj. (lat. causativus). Gram. Cauzal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink