CAUZÁRE, cauzări, s. f. Faptul de a cauza. [Pr.: ca-u-] – V. cauza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZÁRE s.f. Faptul de a cauza. [< cauza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZÁRE s. v. provocare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cauzáre s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cauzării; pl. cauzări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cauzéz v. tr. (fr. causer; lat. causari). Pricinuĭesc, produc, sînt cauza unuĭ lucru: lovirea cauzează durere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink