CAUZALITÁTE s. f. Raport obiectiv, necesar între cauză și efect. ◊ Principiul (sau legea) cauzalității = principiu potrivit căruia orice fenomen are o cauză. Cauzalitate inelară = feedback. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZALITÁTE f. Categorie filozofică care exprimă dependența reciprocă dintre cauză și efect. Principiul ~ății. [Sil. ca-u-] /<fr. causalité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZALITÁTE s.f. Categorie filozofică care exprimă interacțiunea dintre cauză și efect, constituind una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. [Pron. ca-u-. / cf. it. causalità, fr. causalité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZALITÁTE s. f. interacțiunea dintre cauză și efect, una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. (< fr. causalité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUZALITÁTE s. f. Formă de interdependență a fenomenelor lumii obiective, în care existența fiecărui fenomen e condiționată de alt fenomen. [Pr.: ca-u-] – După fr. causalité.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cauzalitáte s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cauzalității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cauzalitáte f. (d. cauzal). Filoz. Împrejurarea în care cauza produce efectu: a cerceta cauzalitatea. V. etiologie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink