14 definiții pentru cauzal
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causalis, fr. causal.
cauzal, ~ă [At: DA/ P: ca-u~ / Pl: ~i, ~e / E: lat causalis, fr causal] 1-2 a Privitor la cauză (1-2). 3-4 a De cauză (1-2). 5-6 sf, a (Șîs propoziție ~ă) (Propoziție subordonată) care exprimă cauza pentru care se produce acțiunea unui verb din regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. 7 a (Îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție cauzală (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causalia, fr. causal.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. De cauză, care se referă la o cauză. ♦ Propoziție cauzală = propoziție secundară care arată cauza acțiunii din propoziția regentă sau dintr-o propoziție coordonată. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. – Pronunțat: ca-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = a) propoziție coordonată care arată motivul pentru care se săvîrșește sau se cere să se săvîrșească acțiunea din propoziția cu care e coordonată; b) propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvîrșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Lat. lit. causalis (fr. causal).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAUZAL, -Ă adj. De cauză, referitor la cauză. ◊ Propoziție cauzală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată cauza acțiunii din propoziția regentă sau dintr-o propoziție coordonată; conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pron. ca-u-. / < fr. causal, cf. lat. causalis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAUZAL, -Ă adj. 1. de cauză, referitor la cauză. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată săvârșirea acțiunii din regentă; conjucție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. 2. (log.) implicație ~ă = implicație care exprimă relația cauzală în propozițiile condiționale. (< fr. causal, lat. causalis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAUZAL ~ă (~i, ~e) Care ține de cauză; propriu cauzei. [Sil. ca-u-] /<lat. causalis, fr. causal
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cauzal a. ce ține de o cauză.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cauzál, -ă adj. (lat. causalis). Care arată un raport de la cauză la efect. Gram. Cauzativ, vorbind de conjuncțiunile care se întrebuințează ca să arate cauza lucruluĭ de care s’a vorbit, cum sînt: căcĭ, că, fiind-că, din cauză că.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cauzal (privitor la cauză) (desp. ca-u-) adj. m., pl. cauzali; f. cauzală, pl. cauzale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cauzal (privitor la cauză) (ca-u-) adj. m., pl. cauzali; f. cauzală, pl. cauzale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cauzal adj. m. (sil. ca-u-), pl. cauzali; f. sg. cauzală, pl. cauzale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CAUZAL, -Ă adj. (< fr. causal, cf. lat. causalis): în sintagmele circumstanțial cauzal și circumstanțială cauzală (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: ca-u-zal
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cauzal, cauzalăadjectiv
- 1. Privitor la cauză, de cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Propoziție cauzală = propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 2. Implicație cauzală = implicație care exprimă relația cauzală în propozițiile condiționale. MDN '00
etimologie:
- causalis DEX '09 DN
- causal DEX '09 DEX '98 DN