CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUSTOBIOLÍT n. Rocă de origine organică cu proprietatea de a arde. [Sil. ca-us-, -bi-o-] /<germ. Kaustobiolithe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

caustobiolít s. n. (sil. ca-us-, -bi-o-), pl. caustobiolíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

caustobiolit, (engl.= caustobiolith) rocă organogenă, de obicei de natură vegetală, care poate arde și este folosită ca material combustibil (cărbunii de pământ, țițeiul). V. și acaustobiolit.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink