CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAUSTOBIOLÍT n. Rocă de origine organică cu proprietatea de a arde. [Sil. ca-us-, -bi-o-] /<germ. Kaustobiolithe
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
caustobiolít s. n. (sil. ca-us-, -bi-o-), pl. caustobiolíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
caustobiolit, (engl.= caustobiolith) rocă organogenă, de obicei de natură vegetală, care poate arde și este folosită ca material combustibil (cărbunii de pământ, țițeiul). V. și acaustobiolit.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink