CAÚSTICĂ s.f. Pată luminoasă obținută prin întâlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic. [Pron. ca-us-. / cf. fr. caustique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

caústică s. f., g.-d. art. caústicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAÚSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre substanțe chimice) Care are proprietatea de a ataca și de a descompune țesuturile vegetale și animale. 2) fig. Care lezează sentimentele unei persoane; batjocoritor; sarcastic. Vorbă ~că. /<it. caustico, lat. causticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAÚSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe) Care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (Fig.) Mușcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile animale și vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAÚSTIC, -Ă I. adj. 1. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric. II. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. 2. Fig. Mușcător, satiric. – It. caustico (lat. lit. causticus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAÚSTIC adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caústic adj. m., pl. caústici; f. sg. caústică, pl. caústice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*caústic, -ă adj. (vgr. kaustikós). Med. Arzător, coroziv: peatra [!] ĭaduluĭ e caustică. Fig. Mușcător, satiric: spirit caustic. Adv. În mod caustic. – Corect ar fi cáŭstic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink