căulă sf [At: CIUPALĂ, Pl: / P: că-u~ / V: cau~, căhu~, căune / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Plută de 4-5 lemne, care servește la transportul oamenilor (sau greutăților) de pe un mal pe altul. 2 Vas de plutit format din 7-8 grinzi. 3 Pod de bârne de 3 m lungime și 1 m lățime. 4 Plută mică, pătrată, fără cârmă, compusă din scânduri groase legate la capete cu grinzi și mânată cu ruda (prăjina) sau cu cechea. 5 Plută încheiată din trunchiuri lungi de 11-21 m Cf brudină, pod plutitor. 6 (Îs) ~la chipcelului Instalație de pescuit.

CĂULĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător.

căúlă și caúlă f., pl. e (cp. cu numele orașuluĭ Cahul, lîngă Prut). Est. Plută de trecut o apă mică împingînd-o cu ghĭonderu. – Și cahulă. V. bac 1 și cĭobacă.

caulă sf vz căulă

căhulă sf vz căulă

căune sf vz căulă

caúlă, V. căulă.

căulă (reg.) s. f., g.-d. art. căulei; pl. căule

căulă (reg.) s. f., g.-d. art. căulei; pl. căule

căulă s. f., g.-d. art. căulei; pl. căule