CAULO- elem. caul(i)-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căúlă s. f., g.-d. art. căúlei; pl. căúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căúlă și caúlă f., pl. e (cp. cu numele orașuluĭ Cahul, lîngă Prut). Est. Plută de trecut o apă mică împingînd-o cu ghĭonderu. – Și cahulă. V. bac 1 și cĭobacă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink